Noaptea gasesti alinare ...

Încă o noapte în care amintirile o invadau, provocându-i o insomnie de toată frumuseţea. Cu toate că nu vroia să admită, în fiecare an când se apropia ziua în care fratele său a trecut în lumea cealaltă, devenea agitată, programul de somn fiindu-i dat complet peste cap. Oftă uşor în timp ce privea stelele fără vreo expresie pe chip, eliminând pe rând amintirile, cu toate că aceastea se incăpăţânau să revină, în număr tot mai mare.
Oftatul de mai devreme să transformă într-unul apăsat, strângând balustrada mai puternic cu mâinile, scăpând un geamăt de slabă amplitutidine să-i cuprindă manifestarea.
Realiză mai apoi un lucru: chitara. Aceea putea fi soluţia prin care se putea calma. Deşi ezită, ştiind că ceilalţi probabil dorm, se duse în camera sa, luând chitara şi întorcându-se pe balcon. Observă mascat într-un colţ un scaun, aşezându-se însă pe jos, preferând astfel.
După câteva minute de resipiraţie intensă îşi potrivi mâinile pe corzi, începând a le ciupi uşor cu propriile degete, formând o melodie lentă.